jeudi 1 novembre 2012

Dilema etica



Ce rol joaca etica in viata voastra? Puteti pune mana pe inima si sa spuneti ca deciziile pe care le-ati luat au fost intotdeauna etice? Cum reactionam, sau cum ar trebui reactionat, cand decizia pe care o luam poate schimba viata mai multor persoane? Oare invataturile biblice, care sunt, in fapt, un cod de restrictii, ne pot lumina calea pentru a lua decizia cea dreapta?

Iata o serie de intrebari legate, toate, de etica. Dar nu etica aceea pe care o predam si o invatam in scoli, ci cea legata de cele mai intime decizii ale noastre, cele care ne ating coarda sensibila a fiintei.

Intotdeauna mi s-a parut ca, de fapt, etica este o filosofie aplicata in practica. Si daca s-a sustinut ca filosofia nu are aplicatii practice, mi se pare pur si simplu o idiotenie.

Cand suntem in fata unei decizii, una care muta muntii fiintei noastre, trebuie sa tinem seama inainte de toate de interesul nostru, sau de cel al tuturor celorlalti implicati? Pe cine trebuie sa iubim mai mult, pe aproapele, sau pe noi insine? Si, daca tinem cont de interesul celorlalti si sacrificam dorintele si visele noastre pe altarul eticii, pe noi cine ne mai apara, cine ne ia in considerare toate visele pierdute?

Nici macar biblia nu e elocventa in arborele acesta decizional, pentru ca ne indeamna sa ne iubim aproapele ca pe noi insine. Deci ar trebui sa fim egali, eu, si toate celelalte persoane implicate. Iar in aceasta egalitate, ajungem practic la o imposibilitate a deciderii, pentru ca o decizie etica va favoriza intodeauna unele dintre personajele implicate si va defavoriza pe celelalte.

Intotdeauna mi-am pus o mie de intrebari si m-am decis, si m-am razgandit, in fata unei astfel de probleme. Si am ales decizia etica, care ma defavoriza, de cele mai multe ori. Am cedat burse colegilor, am lasat locul altora in fata mea, am lasat usi dechise acolo unde trebuie inchise ferm in nasul celorlalti, doar pentru a nu favoriza eul meu decizand. Acum, privind in urma, nu cred ca as mai face la fel, ar trebui sa ma port avocatul meu in cauzele contra celorlalti, pentru ca avocat din oficiu nu exista, e doar o amagire sa crezi ca altcineva te va reprezenta mai bine decat tine insuti.

In concluzie, cand esti in fata unei mari dileme, te gandesti la tine sau te gandesti la ceilalti?



 

5 commentaires:

  1. depinde de problema...nu poti sa extrapolezi...in unele cazuri e bine sa fii altuist, iar in alte individualist...conteaza mult materialul genetic din care esti facut...unii oameni se simt bine cind ajuta pe altii....sau cind se bucura la orice cadou sau orice realizare a altor prieteni....depinde de fiecare din noi....tu de ce ai cedat pentru altii? sau care au fost motivele?

    RépondreSupprimer
  2. Deciziile pe care le luam sunt consecinta unei analize profunde, in cazul dilemelor etice. Trebuie sa fim pe planul al doilea sau sa fim sustinatorii eului decizand? Decizia ar trebui sa fie obiectiva, deci nici o preferinta pentru tine insuti.

    RépondreSupprimer
  3. citeodata anumite decizii le iei pur si simplu.....sint unele decizii care pur si simplu inchizi ochii ...alegi ...si aia e....Daca o luam asa cum zici tu ...pe planuri...si daca ne luam dupa religie...cu intoarce si celelalt obraz....mda ai dreptate...dar daca de fapt religia a fost "conceputa" pentru a tine in frau masele? adica...stii e simplu sa zici...mai...nu fa rau...ca uite te pedepseste cel de sus !! dar daca de fapt sus nu e nimeni ...si e de fapt constiinta noastra..ok nu fac rau..ca poate se intimpla ceva rau....si asa poti sa controlezi usor oamenii...stii nu fa aia...ca nu e bine...nu fa aia ca iar nu e bine...fa numai ce zic eu...ca aia e bine....si daca luam si aspectul asta...mai bine gandim pur si simplu..sau mergem la ghici ...fix ceea ce ne inspira in momentul ala...poate aia e decizia "buna" o decizie de moment...fara sa conteze ce e in jur...pur si simplu sa fim noi sau tu ...in centrul universului :).....
    niciodata o decizie nu e obiectiva...o obiectiva dpdv al celui care o ia...dar poate fi subiectiva dpdv al celui care este implicat ...victime colaterale....

    RépondreSupprimer
  4. Pentru mine, Dumnezeu este o certitudine.
    Insa dilema etica ma preocupa pentru ca e incercarea mea de a intelege motivele pentru care decidem in anumit fel.
    De exemplu, pentru intoarcerea celuilalt obraz, eu am o explicatie relativ naiva, dar care pentru mine functioneaza: biblia ne cere sa iubim tot ceea ce intalnim in cale. E drept ca noi suntem impuri, nu reusim asta. Dar daca am reusi, atunci e absolut evident ca am intoarce si celalalt obraz. Nu e un gest de sacrificiu, ci unul de iubire, un fel de semnal de alarma pentru trezirea celuilalt.
    Acum, din punctul de vedere al celuilalt: daca tu dai o palma si ti se intoarce celalalt obraz, nu e mai bine sa cugeti inainte de a continua? Nu e o lectie, nu e o dovada de iubire? Nu te atinge pana in adancul tau?
    E drept ca e dificil de inteles care e decizia cea buna, mai ales cand ea te dezavantajeaza, cand trebuie sa te sacrifici.

    RépondreSupprimer
  5. adica tu vrei o explicatie asupra deciziilor care le iei? :))...adica tu oricum iei decizia...si vrei sa intelegi de ce ai luat decizia aia si nu alta :))...dragut :)

    asa e suntem impuri...dar sa nu fim si calcati in picioare...:(...cu celalat obraz...nu prea stiu ce sa zic :((....nu prea imi place idee ca tot timpul unul sa profite si celalalt sa sufere...:(

    RépondreSupprimer