Carti

Legatura dintre mine si carte e una tainica, mistica as putea spune. Cartea e prietena mea dintotdeauna, niciodata nu s-a departat de mine cu nici un centimetru, a fost acolo martora trairilor mele si culegatoarea lacrimilor, la bucurie sau la necaz.

Am fost provocata sa fac un clasament al cartilor ce le-am citit, iar asta nu-mi da pace de ceva timp. Am si visat ca ma luptam cu mine insami, spre a ajunge a clasa o parte din mine, ceva ce mi-e asa de drag, si nici macar in vis n-am fost capabila sa reusesc asa ceva.

Spune-ti-mi, dragilor mei, voi aveti un clasament al prietenilor? Eu una n-am. Am ori prieteni, ori nu.

Deci, poate, cel mult, as putea sa va vorbesc de dragostea ce o port unor carti care schimba viata mea, zi de zi, de cate ori le recitesc. Si printre acestea sunt multe.

Si as incepe cu o carte draga mie: «Le Petit Prince» a lui St-Exupéry. O carte ce am citit-o initial in copilarie in romana, fara sa ma impresioneze. Apoi am primit-o in dar de la o delegatie franceza ce vizita scoala mea. Si am recitit-o, in franceza. Si am intrat in lumea fantastica a micului print, din care nu mai pot iesi nicicand. Si nici n-as vrea. Pentru ca cine altul mi-ar mai vorbi asa de frumos de prietenie, de fidelitate si de loialitate. Si cine ar desena asa de prost ca si mine, fara a fi deloc stresat de lipsa de gratie a creionului in mana sa, ci doar profund atasat imaginatiei sale? Si, mai ales cand viata mi-a facut cadou o frumusete de caine care e ca un «mouton», de ce as uita de micul print? El ma viziteaza din cand in cand, sa mai vorbim de florile si de culorile din viata noastra.

Va previn, vorbesc de cartile pe care le iubesc asa cum imi revin din memorie, fara clasament sau pretentii.

Deci: «Surely You're Joking, Mr. Feynman!» e cartea care mi l-a prezentat pe Richard Feynman, si mi l-a facut prieten ceva ani dupa moartea sa, prin apartenenta la aceleasi idei si conceptii. Si care m-a determinat sa cant la toba cu o placere nebuna, fara sa ma mai gandesc la vecini sau la oricine altcineva din univers. Placere pura... Daca nu credeti, incercati. Eu am descoperit chiar o metoda proprie: cant la toba cu o lingura de lemn, sunetul e mai pur si mai clar, si mainile nu imi mai obosesc. Cititi-l pe Feynman daca nu ati avut inca ocazia, sper sa se faca la fel de iubit de voi cat si de mine.

O carte draguta, pe care am descoperit-o recent, este: «La Danse des ombres» de Alice Munro. Scrisa frumos, de calitate, o culegere de nuvele care va va captiva. Am mers de mana cu micuta Alice si tatal ei in masina familiei, am trait impreuna cu ea experientele mai frumoase sau mai putin frumoase ale vietii sale. Si m-a captivat. Un Nobel al literaturii se ia pe merit, iar cei care sunt adevaratii castigatori suntem noi, cititorii autorului premiat.

Pe partea mai stiintifica, fara insa a fi tehnica, mi-a placut «My Stoke of Insight» de Dr. Jill Bolte Taylor. O carte care ne invata multe, lupta cu noi insine si multiplele posibilitati de a deveni castigatori prin perseverenta, dar care prezinta foarte multe informatii cu privire la accidentul vascular, diagnostic si prevenire. O experienta ce va va captiva.

M-am chinuit ceva timp sa citesc «One Hundred Years of Solitude», de Gabriel Garcia Marquez. Si, cu memoria mea foarte proasta, ma incurcam intre membrii familiei Buendia, capabila sa-l identific numai pe Melquiade si camera sa obscura, in tot Macondo-ul. Insa cartea e o revelatie: sfarsitul a venit sa clarifice tot chinul paginilor citite, toata nelinistea adunata prin lectura, ca o descifrare a scrisului din papirusurile tiganului. Frumos.

Si de ce nu, «l'Alchimiste» al lui Coelho? Recitit acum cateva zile, cu aceasi placere si exaltare ca dintotdeauna. O rampa de lansare in lumea viselor, a curajului, a afirmarii, a urmarii destinului, a intelepciunii si a intelegerii misterelor lumii in care vagabondam. Un desert cu un cer plin de stele, strabatut impreuna cu autorul, stele ce ne vorbesc, fiecaruia dintre noi, de destinul sau si de calea spre implinire. Uneori e usoara, lina si placuta. Alteori e sinuoasa, traverseaza canale sau oceane, continente, pentru a ajunge acolo unde ne e menit.

Lectura frumoasa, eu ma intorc la cartile mele.