jeudi 20 octobre 2011

Zile egale

Zile egale curg peste mine, ca un torent. Nefericirea-mi intinde cupa plina in fiecare zi, iar eu o beau pana la fund, ca un muribund care isi pune speranta in licoarea vietii, adusa in ultimul moment la gura lui. Viata e o incercare, ne intareste pe zi ce trece, dar nu stiu daca asa tari cum devenim mai indraznim sa mai reincercam. Intariti in viata suntem pe jumatate morti. Deja stim ca cercul ne aduce fara echivoc in acelasi punct din care am pornit, ca pana si iluziile se termina candva, ca speranta se sparge la fel de usor ca un vas de portelan, ca valurile vietii ne duc mereu pe un mal pustiu, de unde trebuie sa reincepem totul de la zero. Poate e mai usor sa te confunzi cu acest zero, sa nu mai repornesti, doar sa ajungi sa suferi intr-atat incat sa uiti de suferinta, ca un copil care plange de prea mult timp pentru a-si mai aminti de ce plange. Oare asta e fericirea promisa? Oare asta ne e merirea pe acest pamant? Omul e creat, dar am pierdut cartea cu instructiuni si nu mai e evident rolul meu pe acest pamant.
Maine e o noua zi. Egala.
                                         C.