Din nou la scoala

Cand primele frunze incep sa rugineasca, e timpul sa ne intoarcem la scoala. Si stiu ca perioada asta inaintea inceperii scolii era una grea pentru mine inca de cand eram copil, pentru ca eram mereu nerabdatoare. Nerabdatoare sa invat altceva, sa regasesc prietenii, profesorii si cheful nebun de sotii. Pentru ca numai un elev cuminte nu eram. Insa imi placea enorm sa invat. Setea asta de a invata nu a murit niciodata, iau cursuri iar si iar, citesc, recitesc, iar cand un tamplar repara ceva la mine in casa sau cand electricianul isi face treaba lui, hop si eu pe langa, incercand sa invat din orice situatie.

Cred ca nu e placere mai mare pe care o poti impartasi cu semenii tai decat invatatura. Ce poate fi mai inaltator decat intelegerea ecuatiilor si a exemplelor cele mai dificile ale profesorului preferat din facultate, mai inaltator decat citirea randurilor unei carti si patrunderea gandurilor autorului, de parca sta langa tine, la o cafea si la o vorba, mai inaltator decat privirea studentului, mandru ca a inteles exemplul cel mai dificil pe care l-ai prezentat?

Gandesc ca invatatura o impartasim cu orice fiinta, incluzand animalele si plantele. Comunicam prin multiple forme cu tot ce e viu in jur. Plantele imi vorbesc, e foarte usor de vazut cand o planta e fericita si cand nu, animalele ne dau lectii de loialitate mai perfecta decat cea intalnita in lumea umana.

Exista insa lectii de suflet, sau lectii de logica. La scoala primeaza lectiile de logica, toata constructia ideilor e legata pe neuroni. Insa lectiile ce le primim de la natura, de la energia ce ne inconjoara, sunt lectii de suflet, care ne inalta si ne invata sa echilibram tot ceea ce avem in vietile noastre.

Se apropie deci prima saptamana de scoala. Aceeasi nerabdare, acelasi freamat. Si aceeasi bucurie in suflet cand pot comunica studentilor mei cu pasiune. In timpul cursului parca zbor, intrebarile imi dau aripi, incoltesc idei noi, piste nedescoperite inca. Si scoala e mai mult decat o simpla sala de curs sau un birou, e un loc magic, unde se dezbat idei, unde rasar teorii, unde se testeaza posibile dependente sau reactii. Unde se comunica.

Sa aveti un an scolar bun! Va astept sa va ascult ideile, sa le dezbatem, sa evoluam impreuna in intelegerea noastra.

C.  

Copilaria

De cate ori va intoarceti in copilarie? Sa va spun un secret: ori de cate ori v-ati duce, tot nu e suficient. Haideti, luati-va de mana si duceti-va acolo, in copilarie, asezati-va pe scarile unde numarati la ascunselea, respirati aerul transpirat din jur si reintrati in pielea copilului de atunci. Ce fericita pierdere de sine, ce fericita deconectare de la partea stanga a creierului, cea care ne atrage mereu atentia la maturitate ca lucrurile ce le facem nu sunt perfecte.

Si ce daca lumea din jur te crede visator, te crede pierdut. ..Tu retraiesti fericirea, si astea te incarca cu o energie pozitiva, si te face mai receptiv la binele si frumosul din jur, si poate chiar vei radia energie pozitiva.

Orice e permis. Te poti intoarce la gradinita, sau in jurul blocului, la scoala, la ora de biologie, sau la franceza. Poti fi iarna sau vara, alergand sau mergand agale, creionand traiectorii ciudate de stele sau pur si simplu nefacand nimic, doar respirand...

Ia-ti de mana prietenii, bucura-te de prezenta lor, fa tot ce nu ai avut curajul sau puterea sa faci in realitate (tu esti stapanul incursiunilor tale, e doar «holospatiul» tau): arunca la cos si marcheaza, fa teza cea mai buna, cumpara cate prajituri doresti, fura o bomboana in plus, curata banane crude cu cutitul pentru a le incerca, sari de pe sifonier, de pe centrala termica, urca pe bloc, doar ai aripi si poti face orice!

Si, nu uita, aminteste-ti mirosurile copilariei: praful din curtea matusii de la tara, placinta bunicii, painea fierbinte cu miere sau pateu, mirosul de bebelus al fratelui, mirosul pastilelor de naftalina, al trandafirilor salbatici pe care nu te puteai abtine sa nu-i rupi, chiar daca stiai ca rupandu-i vor muri... Si, chiar, daca nu-i rupi, nu mor? Oare trandafirii nerupti sunt nemuritori?

Oh, sambata, fugi la Tom si Jerry, n-ai cum sa-i ratezi. Si uita-te chiar si la Mihaela, sau Pic si Poc, Miaunel si Balanel. Pana la urma, nu-s decat 10 minute zilnice de incantare la tv...

Uita-te bine in ochii parintilor tai, priveste-i tineri si frumosi, cum te cresc ca pe o comoara. Saruta obrajii bunicilor care de mult s-au dus, si lasa-te mangaiat de ei pana adormi, joaca-te cu jucariile tale cele mai dragi si nu te osteni sa le asezi la loc, nu te va certa nimeni, crede-ma.

Si, inainte de a te reintoarce la tine, priveste cerul instelat. Si gandeste-te la ce ai vrea sa devii cand vei fi mare. La ce ai vrea sa ai cand vei fi mare. Apoi, lasa-te purtat inapoi, catre realitate. Deschide ochii, priveste-te, minuneaza-te de puterile tale, de resursele tale, da-ti curajul de a deveni ceea ce ai dorit.

Si revino in copilarie. De cate ori vrei. Acolo te asteapta prietenii, bunicii si parintii, cu gogosi calde si sarutari. De ce oare nu te-ai duce mai des?

Cum invatam

Teorii, practici, toate ar trebui doar intelese si reinventate, de fiecare data cand ai nevoie de ele. Asta trebuie predat in scoala, metode de a gasi calea spre inventarea si reinventarea tuturor solutiilor de care avem nevoie.

Totul porneste de la a invata sa iti pui singur intrebari. Multi citesc, dar sunt foarte putini cei care isi pun intrebari. Eu reusesc performanta de a citi fara sa-mi pun intrebari doar in avion, pentru ca sunt prea stresata de zbor ca sa mai si inteleg ce citesc (in timpul unui zbor cu probleme tehnice la bord si cu aterizare fortata, am citit acelasi paragraf la nesfarsit, fara a intelege o boaba din ceea ce citeam). Deci, citind putem ajunge la intelegere numai prin gasirea raspunsurilor prin noi insine, si nu prin preluarea solutiei deja creata de autor. E drept ca este un pic mai dificil decat sa utilizam solutia propusa, insa ceea ce ne va ramane in memorie va fi solutia pe care noi am muncit-o, cea la care noi am ajuns.

Bine'nteles ca in scoli, pe langa toate problemele ce se rezolva, se preda si o parte teoretica. Studentii mei au considerat mereu ca partea teoretica e cea care trebuie invatata «par coeur», iar eu am sustinut intodeauna contrariul. Si de ce? Memoria mea e mult sub medie, insa, in ciuda acestui fapt, cunosc bine teoriile pe care le expun. Cum se face asta? Pentru ca sunt logice, pentru ca tot ceea ce exprim e doar o lunga lista de deduceri, iar ceea ce ne ramane inscris in memorie pe termen lung nu este ceea ce am invatat pe derost, ci ceea ce am invatat logic. Deci, insusiti-va teoriile intr-un mod logic, si veti fi castigati!

Apoi, sarea si piperul unei bune invataturi: trebuie sa iti placa ceea ce faci, sa fii pasionat de subiect, sa fii pasionat de cunoastere, dornic de a sti. Si dornic de a afla mereu mai mult, de a impartasi cu altii din ceea ce cunosti si a incerca, impreuna cu ei, sa gasesti raspunsul la toate intrebarile ce pot aparea.

Invatati, in orice zi si in orice situatie, luati partea buna a lucrurilor si incercati sa evoluati. Numai asa devenim creativi si inventivi, punandu-ne intrebari si gasind propriile raspunsuri.     

Despre distante

Ma obsedeaza de la o vreme distantele. Fie ele in spatiu sau in timp, distantele sunt mereu implicate in evenimentele din viata noastra, incercand sa le ordoneze dupa niste sisteme de referinta.

Considerand teoria einsteiniana, timpul ar fi un parametru bizar, care trece diferit in moduri de referinta diferite. Asta ca teorie aplicata in formule riguroase, pentru a descrie miscarea si evolutia tuturor corpurilor ce ne inconjoara. Dar pentru a descrie ce simtim noi, din propriul referential, nu avem nevoie de teorii si de parametri, stim bine ca timpul nu poate fi un referential de incredere. De cate ori nu am numarat zilele pana la un eveniment fericit ce-l asteptam (gen AMR 11), iar timpul se dilata, se umfla ca o gogoasa si se ridica in sus, sarind ca un balon, facand tot felul de traiectorii si giumbuslucuri ciudate, de parca nimic pe lumea asta nu l-ar trage la raspundere sau nu l-ar limita. Cand, din contra, suntem asa de fericiti de vrem sa spunem «clipa stai», timpul dispare ca un fum, si nu se opreste in loc, ba chiar galopeaza nebun, sarind peste parti intregi ale zilei. Dimineata, in bratele iubitului, te uiti la ceas, pentru ca abia o clipa mai tarziu sa te uiti iar si sa vezi ca e deja seara.

Cum am mai spus, timpul asta nu e deloc de incredere.Si noi incercam sa ne punem frumos in agende tot ce e important in viata noastra, ca si cum am intinde niste rufe la uscat, si le-am lasa aiurea, in bataia vantului, pentru a nu recupera mai tarziu decat numai cateva dintre rufele intinse, si aleatoriu, fara nici o logica sau teorie care le-ar putea cuprinde.

De spatiu, ce sa mai zic? Un comediant si el, ca si timpul. Iubesti nebuneste la mii de kilometri si esti strain si la distanta de cei ce sunt cu tine la masa. Si cand, din prea multa dragoste, incerci sa scurtezi distantele ce te despart de omul drag, celalat comediant, timpul, se da si el in spectacol, si ti se pare ca traversarea Atlanticului se face intr-un timp infinit, orice companie aeriana sau orice autor celebru ai alege pentru zbor.

Asa ca, nu mai caut legi si teorii care sa disciplineze spatiul si timpul. Ar fi energie pierduta.  

Bunica

Cateodata, asa, in unele seri lungi de iarna, cand numai catelul iti asculta gandurile pe care ai inceput, de singuratate, sa le rostesti cu voce tare, te loveste o nostalgie. O nostalgie dupa anii trecuti, dupa tot ce ai avut si a disparut, dupa tot ceea ce ai fi putut avea si nu ai, dupa persoanele dragi din viata ta care nu mai sunt.

Si atunci devii profund ganditor, si analizezi, mai serios decat intr-o teza de doctorat, fiecare detaliu ce ti-a scapat, fiecare «daca» la care ai fi putut coti altfel, fiecare «da» care ar fi trebuit sa fie «nu» si viceversa. Si atunci iti pare rau dupa fiecare secunda care a trecut fara sa le spui celor dragi cat de mult inseamna pentru tine, fiecare secunda in care ai fost langa ei fara sa ii mangai, fiecare secunda in care soarele stralucea iar tu nu ai putut ascunde intr-un colt al buzunarului o raza si pentru azi.

Si toata aceasta analiza, daca nu se materializeaza intr-o schimbare in viata ta, una interioara sau exterioara, e o pierdere de timp. In fapt, toata istoria, tot trecutul, daca nu ne invata nimic, daca nu ne schimba trairile azi, nu au nici un rost. Pentru ca singura clipa care ne ramane este cea prezenta. Pe aceasta trebuie sa invatam sa o traim frumos, sa o luminam si sa o trasformam intr-un trecut fara regret, intr-un trecut pe care sa-l privim bland, ca privirea bunicii.

Fiecare dintre noi care pleaca, lasa un gol atat de mare in sufletele celor iubiti, gol in care acestia se afunda continuu, toata viata lor. E zadarnic sa speram sa golul acesta se va umple vreodata. Cei ce raman se obisnuiesc doar sa traiasca cu golul acesta, sa intinda mana in gol, si sa se lase prada visarii din cand in cand.

Dar din nostalgia asta trebuie sa ne si trezim, sa vedem pe cei dragi care sunt aici, alaturi de noi, care ne iubesc si pe care ii iubim. Si sa ne rasfrangem dragostea asupra lor, ca o continua oda a vietii. Si a bucuriei de a patrunde, cu gandul, distantele, timpul si lumile. Si sa atingem fericirea, care nu e decat o dragoste impartasita.

Mi-e dor de tine, bunica!

C.

Apprivoiser le froid - est-ce possible?

Comment réagir avant une semaine avec une moyenne des prévisions des températures maximales de -15 C et une moyenne des prévisions des températures minimales de -28 C? Peut-être penser que la vie est belle, et refuser de capituler devant les caprices de la nature, ou peut-être mettre sa tête dans le sable?

Je préfère plonger dans des longues journées de travail, pour ne pas mettre le nez dehors. Et planifier des belles vacances pour les semaines à venir. Ça sonne bien, n'est-ce pas?

Ce n'est pas la température à l'extérieur qui nous mène, nous sommes bel et bien au chaud (à l'intérieur) ces jours là!

Bonne semaine glaciale mes amis,

 http://www.meteomedia.com/weather/caqc0363

Primavara

Nu stiu voi cum simtiti iarna, dar pentru mine e un anotimp extraordinar. Si nu in mod intrisec, ci prin puntea ce o face catre primavara, anotimpul miracol care trezeste totul la viata. Numai cateva saptamani (4,5:)) ne separa de explozia vietii, de mugurii cei noi si de simfonia calda si binefacatoare a primaverii.

Hai sa facem curatenie in suflete, hai sa reordonam si sa rearanjam vise si sperante, sa scuturam praful neimplinirii de pe aripile noastre si sa aruncam definitiv toate suferintele din trecut. Sa renastem si noi, in sincronizare perfecta cu natura, cu sufletul pur si cu increderea ca da, viata ne va oferi, de asta data, cupa sa plina, si ca fericirea nu va fi un dar efemer, vom stii sa o tinem aprinsa, ca o flacara, pentru tot restul vietii.

Pregatiti-va, lumina din sufletele noastre se va aprinde, nu mai fiti tematori si necredinciosi. Pasiti cu incredere spre inainte, intideti mainile spre visele voastre si dati tot ce aveti pentru a le atinge. Suntem lumina si doar luminand ne implinim.

Inca putin, si apa limpede a izvorului ne va clati sufletul, razele blande ale soarelui ne vor lumina chipul, florile si copacii vor renaste, noi si iubirea la fel. Numaram impreuna? 10, 9, 8, 7, ...