Ce frumoasa e ninsoarea, si cum o primim mereu cu suflete de copil...
Chiar si eu, care vin din tara lui Gerila, ma luminez cand vad ca primii fulgi incep sa cada. Totul se transforma ca sub efectul baghetei magice, orasul se imbraca in matia alba, purificatoare, luminitele implantate cu grija in brazi, inca inainte de ninsoare, isi gasesc menirea, iar noi devenim mai calzi, mai buni, mai generosi.
Craciunul nu-l pot concepe intr-un alt context decat in cel al zapezilor troienite, al mirosului de brad si al dragostei ce ne umple inimile si ne coloreaza vietile. Caci ninsoarea, purificarea, ne aduce parca seninul si speranta, parca ne da aripi (nu, nu parapante:)) pentru zbor si cale libera sper visare.
Si de ce n-am visa? Dati frau liber visarii, traiti-va povestile frumoase in doi, savurati orice moment, si profitati de apropierea celui drag. Ganditi-va doar pentru un moment ca ati putea fi privati de toate astea, ca ati putea astepta cu infrigurare venirea omului drag, ca ati putea tanji zi si noapte dupa aceasta apropiere. Si realizati cat de recunoscatori trebuie sa fiti ca il aveti langa, ca exista, si ca va transforma visele in realitate.
Sa aveti un Craciun de vis!
C.
