Educatie. Dupa dex, un fenomen social fundamental de transmitere a experienței de viață a generațiilor adulte și a culturii către generațiile de copii și tineri, abilitării pentru integrarea lor în societate. Deci educatia se face oricand, oriunde, de catre oricine, suntem toti educatori prin cuvant, prin exemplu, prin atitudine. Si poate aceasta este partea cea mai importanta a educatiei, cea facuta in cadru neorganizat. Acordati-i atentie, pentru ca aceasta formeaza soclul pe care se va construi tot restul vietii noastre. Degeaba se invata la scoala ca cititul e important, daca acasa nu exista nici o carte si nimeni nu citeste. Am fost surprinsa sa vad case cu pretentii in care nu se gasesc carti. Deloc. Oare cum se traieste in astfel de case? Stiti, exista atat de multi autori care au trait sau imaginat experiente de viata extraordinare, pe care ni le transmit prin intermediul cartilor. Suntem in permanenta conexiune cu ei, cartile lor sunt tiparite si ne asteapta. In plus, ne dau ragazul sa meditam la ceea ce vor sa ne transmita, putem evada oricand din lumea cartii in lumea noastra si invers. De ce n-am profita de generozitatea lor?
Exista si educatia organizata, in scoli si alte institutii de invatamant. Aici, de cele mai multe ori avem impresia ca suntem educati, insa ideile care ne sunt expuse sunt ca niste seminte. Trebuie sa gaseasca teren fertil si conditii bune pentru a rodi, daca nu le acordam atentie ele vor pieri ca semintele aruncate pe piatra. Si cam asta face sistemul educational astazi, arunca seminte pe piatra pentru sute, mii de elevi si studenti care nu au nici un interes pentru educatie. I-am fortat pe acestia inca de mici, din gradinite, sa se supuna unui orar riguros, nespecific copilariei. Le-am furat ce au avut ei mai frumos si pretios in viata, copilaria, pentru a o inlocui cu un soi de sistem inchizitional in care copilul, fara a-si da seama de beneficiile extraordinare ale educatiei, este impins catre ea. El n-are multe posibilitati, cand esti impins de la spate si fortat, nu ajungi sa iubesti, ci esti tentat sa fugi, sa detesti, sa urasti ceea ce ti se impune. Si vad generatii intregi de copii fara copilarie care invata mecanic, care sunt niste roboti repetand miscari, vorbe si idei ce nu le apartin, pe care nu si le-au insusit, pe care doar le-au memorat pentru a le reda, la nevoie. Ganditi-va numai la ceea ce este evaluat in scoli, are elevul loc sa-si expuna propriile idei despre un subiect, sau el trebuie sa redea fidel ceea ce i s-a inoculat? Avem timp sa ascultam un elev, sau galopam intr-un ritm infernal prin multimea de informatii ce trebuie sa o prezentam, fara a avea timp si inclinare spre a intelege nevoia acestuia de cunostinte, fara a considera intrebarile ce il framanta, fara a-i da dreptul la o adevarata opinie? Ce le spun copiilor mei pentru a ajunge sa performeze la scoala: nu raspundeti la intrebare dupa propria opinie, nu asta vrea scoala sa auda de la voi, ci raspundeti dupa cum considerati voi ca se asteapta sa raspundeti, faceti copy-paste al ideilor ce v-au fost deja date. Are timp scoala sau educatorul sa asculte opiniile unui elev? Nu, ea trebuie sa asigure acoperirea materiei, sa se asigure ca ideile au fost insusite exact asa cum sunt inscrise in nenumaratele manuale. Insa pentru a ajunge a-ti insusi o idee, trebuie sa o dezbati, trebuie sa te lupti contra ei, trebuie sa ridici ziduri intre tine si ea, pentru ca, in final, sa castige daca merita. Abia atunci o adopti, ca pe un copil orfan ce ti-a intrat in cetate.
Le dam sansa elevilor nostri sa inteleaga ce li se preda? In nici un caz, le ritmul la care informatia trebuie asimilata. Si apoi ne ingrozim ca o generatie intreaga n-are nici o motivatie pentru nimic, ca sta lipita de ecranul calculatorului sau al telefonului mobil, fara a reactiona la ceea ce se intampla in jur. Pai fara copilarie, fara timp liber, fara a i se acorda sansa de a gandi, de a-si spune opinia, de a gresi, cum sa ajunga interesati de ceva?
Le dam sansa educatorilor sa faca educatie? Sa transmita, deci, experiente de viata si cultura? Aunci cand trebuie sa acopere atat de multe subiecte in atat de putin timp? E ca si cum mi-ati acorda timp sa va vorbesc depre pasiunile mele, insa numai 5 minute. Ce-as putea face in cele 5 minute? V-as putea deschide usa spre informatie si v-as putea face sa va puneti intrebari, poate unii dintre voi chiar m-ati cauta sa continuam discutia dupa. Insa daca dupa mine ar mai fi altcineva in alte 5 minute cu alta idee, si tot asa timp de 6 ore pe zi? M-ar mai cauta cineva? Ar mai putea fi cineva interesat? Si, in plus, ar exista teste si evaluari energofage in mod continuu?
Ceva e putred in Danemarca. Si nu numai. Ar trebui daramat tot sistemul educational, spre a cladi un sistem sanatos si viguros. Copilul trebuie lasat sa-si traiasca copilaria, cu desene si jocuri, nu cu teme, orare stricte si reguli absurde. Apoi, ajuns la varsta scolara, sa se predea esentialul, insa prin incitare la descoperire, prin experimentare si prin joc. Abia atunci am putea culege roadele, abia atunci am putea gasi elevi motivati si educatori impliniti.
Exista si educatia organizata, in scoli si alte institutii de invatamant. Aici, de cele mai multe ori avem impresia ca suntem educati, insa ideile care ne sunt expuse sunt ca niste seminte. Trebuie sa gaseasca teren fertil si conditii bune pentru a rodi, daca nu le acordam atentie ele vor pieri ca semintele aruncate pe piatra. Si cam asta face sistemul educational astazi, arunca seminte pe piatra pentru sute, mii de elevi si studenti care nu au nici un interes pentru educatie. I-am fortat pe acestia inca de mici, din gradinite, sa se supuna unui orar riguros, nespecific copilariei. Le-am furat ce au avut ei mai frumos si pretios in viata, copilaria, pentru a o inlocui cu un soi de sistem inchizitional in care copilul, fara a-si da seama de beneficiile extraordinare ale educatiei, este impins catre ea. El n-are multe posibilitati, cand esti impins de la spate si fortat, nu ajungi sa iubesti, ci esti tentat sa fugi, sa detesti, sa urasti ceea ce ti se impune. Si vad generatii intregi de copii fara copilarie care invata mecanic, care sunt niste roboti repetand miscari, vorbe si idei ce nu le apartin, pe care nu si le-au insusit, pe care doar le-au memorat pentru a le reda, la nevoie. Ganditi-va numai la ceea ce este evaluat in scoli, are elevul loc sa-si expuna propriile idei despre un subiect, sau el trebuie sa redea fidel ceea ce i s-a inoculat? Avem timp sa ascultam un elev, sau galopam intr-un ritm infernal prin multimea de informatii ce trebuie sa o prezentam, fara a avea timp si inclinare spre a intelege nevoia acestuia de cunostinte, fara a considera intrebarile ce il framanta, fara a-i da dreptul la o adevarata opinie? Ce le spun copiilor mei pentru a ajunge sa performeze la scoala: nu raspundeti la intrebare dupa propria opinie, nu asta vrea scoala sa auda de la voi, ci raspundeti dupa cum considerati voi ca se asteapta sa raspundeti, faceti copy-paste al ideilor ce v-au fost deja date. Are timp scoala sau educatorul sa asculte opiniile unui elev? Nu, ea trebuie sa asigure acoperirea materiei, sa se asigure ca ideile au fost insusite exact asa cum sunt inscrise in nenumaratele manuale. Insa pentru a ajunge a-ti insusi o idee, trebuie sa o dezbati, trebuie sa te lupti contra ei, trebuie sa ridici ziduri intre tine si ea, pentru ca, in final, sa castige daca merita. Abia atunci o adopti, ca pe un copil orfan ce ti-a intrat in cetate.
Le dam sansa elevilor nostri sa inteleaga ce li se preda? In nici un caz, le ritmul la care informatia trebuie asimilata. Si apoi ne ingrozim ca o generatie intreaga n-are nici o motivatie pentru nimic, ca sta lipita de ecranul calculatorului sau al telefonului mobil, fara a reactiona la ceea ce se intampla in jur. Pai fara copilarie, fara timp liber, fara a i se acorda sansa de a gandi, de a-si spune opinia, de a gresi, cum sa ajunga interesati de ceva?
Le dam sansa educatorilor sa faca educatie? Sa transmita, deci, experiente de viata si cultura? Aunci cand trebuie sa acopere atat de multe subiecte in atat de putin timp? E ca si cum mi-ati acorda timp sa va vorbesc depre pasiunile mele, insa numai 5 minute. Ce-as putea face in cele 5 minute? V-as putea deschide usa spre informatie si v-as putea face sa va puneti intrebari, poate unii dintre voi chiar m-ati cauta sa continuam discutia dupa. Insa daca dupa mine ar mai fi altcineva in alte 5 minute cu alta idee, si tot asa timp de 6 ore pe zi? M-ar mai cauta cineva? Ar mai putea fi cineva interesat? Si, in plus, ar exista teste si evaluari energofage in mod continuu?
Ceva e putred in Danemarca. Si nu numai. Ar trebui daramat tot sistemul educational, spre a cladi un sistem sanatos si viguros. Copilul trebuie lasat sa-si traiasca copilaria, cu desene si jocuri, nu cu teme, orare stricte si reguli absurde. Apoi, ajuns la varsta scolara, sa se predea esentialul, insa prin incitare la descoperire, prin experimentare si prin joc. Abia atunci am putea culege roadele, abia atunci am putea gasi elevi motivati si educatori impliniti.
