Ma obsedeaza de la o vreme distantele. Fie ele in spatiu sau in timp, distantele sunt mereu implicate in evenimentele din viata noastra, incercand sa le ordoneze dupa niste sisteme de referinta.
Considerand teoria einsteiniana, timpul ar fi un parametru bizar, care trece diferit in moduri de referinta diferite. Asta ca teorie aplicata in formule riguroase, pentru a descrie miscarea si evolutia tuturor corpurilor ce ne inconjoara. Dar pentru a descrie ce simtim noi, din propriul referential, nu avem nevoie de teorii si de parametri, stim bine ca timpul nu poate fi un referential de incredere. De cate ori nu am numarat zilele pana la un eveniment fericit ce-l asteptam (gen AMR 11), iar timpul se dilata, se umfla ca o gogoasa si se ridica in sus, sarind ca un balon, facand tot felul de traiectorii si giumbuslucuri ciudate, de parca nimic pe lumea asta nu l-ar trage la raspundere sau nu l-ar limita. Cand, din contra, suntem asa de fericiti de vrem sa spunem «clipa stai», timpul dispare ca un fum, si nu se opreste in loc, ba chiar galopeaza nebun, sarind peste parti intregi ale zilei. Dimineata, in bratele iubitului, te uiti la ceas, pentru ca abia o clipa mai tarziu sa te uiti iar si sa vezi ca e deja seara.
Cum am mai spus, timpul asta nu e deloc de incredere.Si noi incercam sa ne punem frumos in agende tot ce e important in viata noastra, ca si cum am intinde niste rufe la uscat, si le-am lasa aiurea, in bataia vantului, pentru a nu recupera mai tarziu decat numai cateva dintre rufele intinse, si aleatoriu, fara nici o logica sau teorie care le-ar putea cuprinde.
De spatiu, ce sa mai zic? Un comediant si el, ca si timpul. Iubesti nebuneste la mii de kilometri si esti strain si la distanta de cei ce sunt cu tine la masa. Si cand, din prea multa dragoste, incerci sa scurtezi distantele ce te despart de omul drag, celalat comediant, timpul, se da si el in spectacol, si ti se pare ca traversarea Atlanticului se face intr-un timp infinit, orice companie aeriana sau orice autor celebru ai alege pentru zbor.
Asa ca, nu mai caut legi si teorii care sa disciplineze spatiul si timpul. Ar fi energie pierduta.
hmm....cred ca de fapt problema nu e timpul ...ci perceptia asupra lui....adica cred ca ne fapt din cauza ca frecventa de rezonanta Schumann (7,83 Hz), a Pamantului a crescut (la 12 Hz) :) si mai sint ceva probleme armonice :)....noi sa fim sanatosi ...ca belelele curg ?? oare??....sa nu mai pierdem energia zic...sa o conservam intr-o cutie de conserve :)
RépondreSupprimerMai bine intr-o cutie de pantofi:).
RépondreSupprimerDa, totul e legat de perceptie. Pentru ca altfel, ce ne-ar interesa de legi si parametri pe care nu ii putem percepe, sau pe care noi ii percepem diferit decat legile o prezic?
Sau poate nu am perceput eu bine ceea ce vrei tu sa zici:))
decit legile o interzic !!! nu o prezic...sint multe sensuri...legile nu prezic...prezicatorii prezic...legile zic clar ceva ce e demonstrat...unii au murit pentru ideile lor....si pentru prezicerile lor ...care mai tirziu eu devenit legi :)
RépondreSupprimerpoate....asa ca mai bine zi...decit pre zi :)....si orice inceput are un perceput :)
ce fel de pantofi? mai bine o caciula si o legem cu un fular :)
Legile explica ceea ce exista acum, si prezic ceea ce se va intampla in viitor, adica avand anumite date constante,prezic modul de calcul pentru restul de date care lipsesc. Deci ar avea o valoare predictibila.
SupprimerDar noi, suntem mai mult decat perceptii? Sau creierul e doar instrumentul pe care-l folosim sa analizam datele ce le primim din univers, si pe care le transformam, intr-un mod subiectiv si miraculos, in perceptii, in amprente personale...
Da, hai sa legam perceptiile nostre cu un fular albastru si sa alergam cu ele prin zapada:)).