Am toate pacatele lumii moderne

Vorbeam deunazi cu un suflet drag despre pacatele lumii moderne. Si poate n-am afirmat-o suficient de raspicat, dar o spun acum: am toate pacatele lumii moderne! Si ceea ce e mai rau e ca nici macar nu vreau sa ma lepad de ele.

Sa incepem cu confesiunea deci!

• Conexiune la internet dis de dimineata pana noaptea tarziu, daca furnizorul are probleme devin panicata, restartez toate gadgeturile din casa, sunt ca un caine in cusca;
• Masina de spalat vase, foarte comoda si prietenoasa (masina de spalat rufe si uscatorul nu mai sunt demult pacate ale lumii moderne, fac parte din arhaic);
• Masina, da, bolidul meu iubit, in care ascult muzica tare, taaaareeee si care ma duce la paduri si lacuri, in care sunt optimista si vesela, chiar daca lucrurile merg al naibii de rau. Cateva zile in urma am fost la mecanic pentru nistre reparatii si mi-a dat, pentru cateva zile, o masina de curtoazie. Verde, o micuta Kia, care m-a ajutat foarte mult sa-mi dau seama cat de mult imi iubesc masina mea. Si muzica suna naspa in micuta «verde», care a consumat mai mult decat consuma masina mea germana, care nu se lauda ca ar fi chiar asa de verde;
• E-readerul, mai usor de carat decat o carte adevarata, foarte util in cazuri de extrema plictiseala, cum ar fi sedintele si unele conferinte. Defect major: nu miroase a carte, nu ma face sa-l iubesc dupa coperta, nu-mi devine prieten;
• Tableta, pliiiiiina de jocuri, excelenta in avion si in orice alt mijloc de transport; in plus, ai si conexiune, pentru a vedea ca mesajul ce-l astepti nu vine niciodata;
• Facebook, un must de fiecare zi, in care vad cam ce-au mai miscat amicii mei si ma distrez cu postari naive, pe care in viata reala nu mi le permit;
• Google, asta da prieten erudit! Gata sa te ajute in orice situatie, la orice ora din zi si din noapte, care e mereu preocupat de cum arata si care se schimba zilnic, pentru a deveni mai atragator. Aproape ca un iubit;
• Calculatorul, care poate rula in acelasi timp o gramada de programe. Un youtube pe repeat, outlook, agenda, blog, yahoo, la presse, linked in, sunt doar cateva pe care le am deschise non stop pentru a diversifica activitatea mea de profesor, de altfel plata fara aceste gadgeturi.
• Junk-food, daca tot e confesiune, sa mergem pana la capat. McDo destul de rar, in fapt, imi vine sa vomit cand ma apropii, dar cateodata fac efortul si intru. Sincer, nu-mi mai amintesc cand am calcat ultima data, in mod cert nu in ultimele luni. Dar cafenelele, cu deserturi atragatoare si cu mirosul imbietor de cafea, ma subjuga aproape in fiece zi. Se aseamana un pic cu bucataria bunicii, care mirosea atat de bine si era asa de calda ca parca nu-ti venea sa iesi niciodata.
• Restaurante, cautate pentru ambianta pe care o au, pentru socializare. Nu credeam ca o sa ajung sa am o adevarata agenda pentru invitatiile la masa dar, spre incantarea mea, prietenii sunt multi. Si e placut sa te pierzi in caldura unui resto, la o poveste cu un prieten, uitand de grijile si problemele care nu se termina niciodata. Ar mai fi si berariile...
• Catei, pisici si alte animale, care-mi umplu casa pana la refuz, si pentru care indur priviri taoiase de la vecini, saturati de latraturi si miorlaieli.

Nu e o lista exhaustiva, cu siguranta pacatele mele nu se termina aici.

Dar ce n-as da pe un timp linistit, la o cabana in munti, fara net si chiar fara electricitate, fara gadgeturi si masini, dar cu omul iubit, care sa-mi lumineze calea cu stelele sale din ochi si cu soarele din inima.