Cateodata, asa, in unele seri lungi de iarna, cand numai catelul iti asculta gandurile pe care ai inceput, de singuratate, sa le rostesti cu voce tare, te loveste o nostalgie. O nostalgie dupa anii trecuti, dupa tot ce ai avut si a disparut, dupa tot ceea ce ai fi putut avea si nu ai, dupa persoanele dragi din viata ta care nu mai sunt.
Si atunci devii profund ganditor, si analizezi, mai serios decat intr-o teza de doctorat, fiecare detaliu ce ti-a scapat, fiecare «daca» la care ai fi putut coti altfel, fiecare «da» care ar fi trebuit sa fie «nu» si viceversa. Si atunci iti pare rau dupa fiecare secunda care a trecut fara sa le spui celor dragi cat de mult inseamna pentru tine, fiecare secunda in care ai fost langa ei fara sa ii mangai, fiecare secunda in care soarele stralucea iar tu nu ai putut ascunde intr-un colt al buzunarului o raza si pentru azi.
Si toata aceasta analiza, daca nu se materializeaza intr-o schimbare in viata ta, una interioara sau exterioara, e o pierdere de timp. In fapt, toata istoria, tot trecutul, daca nu ne invata nimic, daca nu ne schimba trairile azi, nu au nici un rost. Pentru ca singura clipa care ne ramane este cea prezenta. Pe aceasta trebuie sa invatam sa o traim frumos, sa o luminam si sa o trasformam intr-un trecut fara regret, intr-un trecut pe care sa-l privim bland, ca privirea bunicii.
Fiecare dintre noi care pleaca, lasa un gol atat de mare in sufletele celor iubiti, gol in care acestia se afunda continuu, toata viata lor. E zadarnic sa speram sa golul acesta se va umple vreodata. Cei ce raman se obisnuiesc doar sa traiasca cu golul acesta, sa intinda mana in gol, si sa se lase prada visarii din cand in cand.
Dar din nostalgia asta trebuie sa ne si trezim, sa vedem pe cei dragi care sunt aici, alaturi de noi, care ne iubesc si pe care ii iubim. Si sa ne rasfrangem dragostea asupra lor, ca o continua oda a vietii. Si a bucuriei de a patrunde, cu gandul, distantele, timpul si lumile. Si sa atingem fericirea, care nu e decat o dragoste impartasita.
Mi-e dor de tine, bunica!
C.
